“Create your solutions! Dealing with conflicts in schools and our surroundings”

Şcoala reprezintă nu numai locul unde elevii se confruntă în planul ideilor şi al cunoştinţelor, ci şi locul unde apar diverse surse de conflict. Adeseori, conflictele conduc la găsirea unor soluţii eficiente pentru şcoală şi comunitate. Provocarea este reprezentată de rezolvarea acestor conflicte într-o manieră constructivă şi non-violentă.  Tema proiectului concordă cu evenimentele prilejuite de  International Decade for a Culture of Peace and Non-violence for the Children of the World 2010.

Dacă ai între 12 şi 18 ani şi te interesează să participi la proiect, trimite până la data de 10 martie 2010 ideile tale pe adresa de contact a Clubului de Istorie “Muşatinii” (contact@musatinii.net) respectând următoarele cerinţe:

1. identificarea şi descrierea unei surse de conflict (max. 1000 de caractere);
2. oferirea de soluţii de rezolvare a conflictului  (max. 500 de caractere);
3. metode de prezentarea şi implementare a soluţiilor (max. 500 de caractere);
4. prezentarea rezultatelor aşteptate (max. 500 de caractere).

Proiectul se va derula în perioada septembrie 2010 – martie 2011 în colaborarea cu un liceu similar din Republica Moldova şi va implica un schimb de elevi.

Mult succes!

Astăzi, în drumul nostru de a cunoaşte, a înţelege şi a scrie mai departe istoria, aşa cum îi place unui bun prieten să zică, noi, “muşatinii” am avut şansa de a-l cunoaşte pe Rafael, un tânăr asemenea nouă, aflat la frumoasa vârstă de 18 ani. Spun că am avut şansa de a-l cunoaşte, deoarece el poate fi considerat un exemplu de curaj, perseverenţă şi totuşi calm şi seninătate, în faţa unui destin mai puţin norocos decât în cazul multora dintre noi . Suferind de tetrapareză spastică din naştere, lucru ce nu i-a permis să meargă şi să se mişte normal şi de strabism, o boala ce i-a afectat vederea în proporţie destul de mare, Rafael a trecut prin 18 operaţii, dintre care 16 la picioare şi 2 la ochi; toate acestea din dorinţa absolut firească de a se apropia cât mai mult de normalitatea celor din jur, şansele unei vindecări totale fiind practic inexistente. Împotriva tuturor greutăţilor, a reuşit să termine cu bine ciclul primar şi cel gimnazial, fiind ajutat de sora sa mai mică Cathy, de care îl leagă o relaţie foarte specială. Cu trei ani mai mică decât el, ea a fost cea care l-a învăţat pe Rafael să scrie şi să citească.

Problemele, desigur, sunt numeroase, ţinând cont de situaţia financiară modestă a familiei, mama fiind însoţitoarea lui Rafael, iar tatăl lucrând în domeniul forestier, fiind astfel plecat de luni până sâmbătă de acasă. Principala problemă este cea a locuinţei. Toţi cei patru membri ai familiei locuiesc într-o garsonieră la etajul 4 astfel încât, o banală plimbare, devine o muncă de Sisif pentru întreaga familie. Absenţa unei rame speciale determină efortul zilnic al portării lui Rafael de la parter la etajul patru al clădirii. Astfel, fiind „prizonier” în propria lui casă, nu are posibilitatea unei vieţi sociale active, fapt pe care şi l-ar dori foarte mult. Lui Rafael îi mai sunt necesare şedinţele de kinetoterapie cel puţin o dată la două zile şi medicamentele ce sunt foarte costisitoare. Ar mai avea nevoie de un scaun cu rotile performant şi o ultimă operaţie la ochi pe care el, însă ezită să o facă, însoţită de ochelari de vedere.

Şi totuşi în spatele tuturor greutăţilor, noi am cunoscut astăzi un adolescent căruia îi place extrem de mult să cânte la orgă, un adolescent dornic de a socializa şi de a îşi face prieteni, care să îl privească ca pe un egal, dezamăgit de toţi acei oameni plini de prejudecăţi, care l-au făcut să se simtă atât de diferit.

Noi ne-am propus ca, măcar pentru puţin timp să le uşurăm un pic situaţia din punct de vedere financiar apelând la ajutorul vostru. De asemenea, considerăm acest ajutor mai mult un gest simbolic care să îi arate lui Rafael că nu trăieşte într-o societate atât de secată de moravuri cum pare a fi. El reprezintă, paradoxal, un exemplu de viaţă pentru noi. Un model de perseverenţă în faţa destinului incontrolabil, pe care toţi, inevitabil îl înfruntăm. Şi până la urmă nu avem de unde să ştim ce ne rezervă ziua de mâine.

„Muşatinii” fac apel la stropul de umanitate existent în fiecare dintre voi, la acea dorinţă interioară nativă de a ne ajuta semenii, indiferent de sumă. Propunem şi un alt tip de mentalitate, în care cei mai puţini norocoşi, să nu fie copleşiţi din partea noastră de acel sentiment de milă care de fapt îi izolează, ci să avem curajul să îi privim ca pe egalii noştri, să ajutăm la integrarea lor şi să avem curajul să îi cunoaştem. Cine ştie? Poate vom rămâne uimiţi de cât de multe avem de învăţat de la ei.

Orice donaţie este binevenită în contul afişat mai jos, deschis la CEC Bank, Sucursala Roman:

RO05CECENT0808RON0636102

În C.N.R.V., acestea pot fi strânse de şefii de clase şi predate elevilor din grupul de inițiativă:

• În corpul B:
  • Alexandra XI F
  • Tibi, XII C
  • Diana, XII I
• În corpul D:
  • Miruna, X E
  • Ada, X G

În numărul 18 al Revistei Clubului de Istorie “Muşatinii”, are în prim-plan colaborarea româno-maghiară din cadrul proiectului “Learning Democracy – Student self-government”. Revista poate fi vizualizată aici. În premieră, avem şi o versiune în limba engleză. Enjoy!

Sâmbătă, 26 septembrie 2009, între orele 08:00-12:00, în sala de bibliotecă a Colegiului Naţional “Roman-Vodă” va avea loc un seminar al cărui scop este informarea şi antrenarea tinerilor din oraşul Roman în activităţile din mediul on-line. Mai exact, se doreşte a fi o dezbatere publică despre blogging, diferite tipuri de blogri şi modul în care acestea din urmă pot fi create şi administrate într-un mod optim. Proiectul a luat naştere la iniţiativa a trei elevi ai Colegiului Naţional Roman-Vodă, Caraiman Silvia (Ciocolatika), Călimac Tiberiu Alexandru (Hurri) şi Cojan Paul Cătălin (Polix), sprijiniţi de domnul profesor Ovidiu Albert. Mai multe detalii puteţi afla aici.

Primarul oraşului Roman, domnul Laurențiu Dan Leoreanu, urează Clubului de Istorie “Muşatinii” multe succese în noul an şcolar!

Astăzi, 31 august, o grupă de „Muşatini” au purces la căutarea şi identificarea pe teren a legendarei cetăţi de piatră a lui Ştefan cel Mare de la Gâdinţi. Singura cetate de acest gen ctitorită de marele domn în anul 1466, fortăreaţa de la Gâdinţi este atipică prin însăşi poziţionarea ei în zona de câmpie. În fapt, se poate aprecia că râul Siret din apropiere ar fi avut o altă albie la vremea respectivă sau cursul acestuia a fost deviat astfel încât cetatea a fost protejată din trei părţi de ape. O distrugere parţială a cetăţii a avut loc în timpul domnului Alexandru Lăpuşneanu pentru ca lovitura decisivă să fie dată de în anul 1675, când „… trimis-au Dumitraşco-Vodă pe Panaitachii uşerul Morona c-un agă turcu, pentru să strâce cetăţile…”.Prin vegetaţia luxuriantă ce domină incinta cetăţii în zilele noastre se mai pot desluşi zidurile şi șanțurile de apărare. Materialul de construcţie primar, piatra, se mai regăseşte risipită pe câmpurile din apropiere sau în temeliile sătenilor.

La o cercetare de suprafaţă a împrejurimilor tinerii arheologi au avut parte de o surpriză de proporţii: un obuz antitanc din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Bineînțeles că au fost alertate imediat autorităţile care au luat măsura izolării materialului exploziv în vederea distrugerii acestuia. Se poate spune – fără teama de a greşi – că „Muşatinii” s-au bucurat de o nouă aventură în periplul lor prin istoria nevăzută şi necunoscută a unei regiuni puțin explorate istoriografic, ținutul Romanului.