În data de 20 februarie 2010 a avut loc faza locală a Olimpiadei de Istorie. De la acest eveniment nu puteau să lipsească “Muşatinii”. Să sperăm că rezultatele obţinute de ei vor fi confirmate şi la faza judeţeană care va avea loc în data de 13 martie 2010 la Şcoala cu clasele I-VIII Nr. 3 din Piatra Neamţ . Mult succes!

Astăzi, în drumul nostru de a cunoaşte, a înţelege şi a scrie mai departe istoria, aşa cum îi place unui bun prieten să zică, noi, “muşatinii” am avut şansa de a-l cunoaşte pe Rafael, un tânăr asemenea nouă, aflat la frumoasa vârstă de 18 ani. Spun că am avut şansa de a-l cunoaşte, deoarece el poate fi considerat un exemplu de curaj, perseverenţă şi totuşi calm şi seninătate, în faţa unui destin mai puţin norocos decât în cazul multora dintre noi . Suferind de tetrapareză spastică din naştere, lucru ce nu i-a permis să meargă şi să se mişte normal şi de strabism, o boala ce i-a afectat vederea în proporţie destul de mare, Rafael a trecut prin 18 operaţii, dintre care 16 la picioare şi 2 la ochi; toate acestea din dorinţa absolut firească de a se apropia cât mai mult de normalitatea celor din jur, şansele unei vindecări totale fiind practic inexistente. Împotriva tuturor greutăţilor, a reuşit să termine cu bine ciclul primar şi cel gimnazial, fiind ajutat de sora sa mai mică Cathy, de care îl leagă o relaţie foarte specială. Cu trei ani mai mică decât el, ea a fost cea care l-a învăţat pe Rafael să scrie şi să citească.

Problemele, desigur, sunt numeroase, ţinând cont de situaţia financiară modestă a familiei, mama fiind însoţitoarea lui Rafael, iar tatăl lucrând în domeniul forestier, fiind astfel plecat de luni până sâmbătă de acasă. Principala problemă este cea a locuinţei. Toţi cei patru membri ai familiei locuiesc într-o garsonieră la etajul 4 astfel încât, o banală plimbare, devine o muncă de Sisif pentru întreaga familie. Absenţa unei rame speciale determină efortul zilnic al portării lui Rafael de la parter la etajul patru al clădirii. Astfel, fiind „prizonier” în propria lui casă, nu are posibilitatea unei vieţi sociale active, fapt pe care şi l-ar dori foarte mult. Lui Rafael îi mai sunt necesare şedinţele de kinetoterapie cel puţin o dată la două zile şi medicamentele ce sunt foarte costisitoare. Ar mai avea nevoie de un scaun cu rotile performant şi o ultimă operaţie la ochi pe care el, însă ezită să o facă, însoţită de ochelari de vedere.

Şi totuşi în spatele tuturor greutăţilor, noi am cunoscut astăzi un adolescent căruia îi place extrem de mult să cânte la orgă, un adolescent dornic de a socializa şi de a îşi face prieteni, care să îl privească ca pe un egal, dezamăgit de toţi acei oameni plini de prejudecăţi, care l-au făcut să se simtă atât de diferit.

Noi ne-am propus ca, măcar pentru puţin timp să le uşurăm un pic situaţia din punct de vedere financiar apelând la ajutorul vostru. De asemenea, considerăm acest ajutor mai mult un gest simbolic care să îi arate lui Rafael că nu trăieşte într-o societate atât de secată de moravuri cum pare a fi. El reprezintă, paradoxal, un exemplu de viaţă pentru noi. Un model de perseverenţă în faţa destinului incontrolabil, pe care toţi, inevitabil îl înfruntăm. Şi până la urmă nu avem de unde să ştim ce ne rezervă ziua de mâine.

„Muşatinii” fac apel la stropul de umanitate existent în fiecare dintre voi, la acea dorinţă interioară nativă de a ne ajuta semenii, indiferent de sumă. Propunem şi un alt tip de mentalitate, în care cei mai puţini norocoşi, să nu fie copleşiţi din partea noastră de acel sentiment de milă care de fapt îi izolează, ci să avem curajul să îi privim ca pe egalii noştri, să ajutăm la integrarea lor şi să avem curajul să îi cunoaştem. Cine ştie? Poate vom rămâne uimiţi de cât de multe avem de învăţat de la ei.

Orice donaţie este binevenită în contul afişat mai jos, deschis la CEC Bank, Sucursala Roman:

RO05CECENT0808RON0636102

În C.N.R.V., acestea pot fi strânse de şefii de clase şi predate elevilor din grupul de inițiativă:

• În corpul B:
  • Alexandra XI F
  • Tibi, XII C
  • Diana, XII I
• În corpul D:
  • Miruna, X E
  • Ada, X G

A trecut “febra” cu AH1N1 (dacă îmi e permisă ironia) şi ne bucurăm că aţi rezistat valului de puişori speriaţi care alergau după seringi strigând că “Pică cerul!”. După cum puteţi observa şi în comentarii, singurele efecte nedorite au apărut în cazul vaccinării, iar părerea în rândul vizitatorilor a fost unanimă, confirmând spusele noastre.

Citeste continuarea »